declinul său s-au scris volume. Hegel îl numea "spiritul universal călare". Indiferent însă de opiniile elogioase ori mai puţin laudative la adresa marelui om politic şi militar pe care le găsim în litereatura istorică sau beletristică, mi se pare intreresant (altfel n-aş scrie pe blog) ce spunea în circumstanţe diferite, el despre el, Napoleon despre Napoleon.
- Oamenii de geniu sunt sortiţi să ardă pentru a lumina epoca lor. (discurs pe o temă dată de Academia din Lyon, 1791)
- Am, fără îndoială, un caracter ciudat; dar nu poţi fi altfel decât ceilalţi dacă nu ai o factură deosebită: eu sunt un colţ de stâncă aruncat în spaţiu. (către contele de Las Cases, Sf. Elena)
- Cred că am fost croit pentru mari eşecuri; dar am păstrat o inimă de marmură. Trăsnetul nu m-a putut mişca, a trebuit să alunece pe deasupra mea. (către contele de Las Cases, Sf. Elena)
- Pot fi şi vulpoi, şi leu. Tot secretul guvernării este să ştii când să fii unul şi când altul. (în Consiliul de Stat, 1806)
- Iubita mea este puterea. Prea multe am făcut pentru a o cuceri ca să îngădui să-mi fie răpită sau chiar să fie râvnită. (către Roederer, 1804)
- Nu guvernezi cu metafizica, ci cu rezultatele experienţei de secole. Nu există decât un singur mijloc de a guverna – politica; ea te sfătuieşte astăzi un lucru, mâine un altul. Are remedii diferite pentru rele asemănătoare; cel care poate vindeca în anumite împrejurări nu poate fi aplicat cu folos în altele. (către René de Girardin, ianuarie 1804)
- Omul iscusit profită de totul, nu neglijează nimic din ceea ce îi poate oferi o şansă. (către Charles-Maurice de Talleyrand, 1797)
- Se spune despre mine că sunt un om fericit, numai pentru că sunt iscusit; cei slabi îi acuză întotdeauna pe cei puternici că sunt fericiţi. (către Klemens von Metternich)
- Nu cunosc alte titluri, decât cele personale; vai de cei care nu au deloc asemenea titluri. (către Charles-Maurice de Talleyrand, 1797)
- Lucrez şi meditez mult. Dacă sunt oricând gata să răspund la o întrebare, este pentru că înainte de a face ceva, mă gândesc mult, prevăzând ceea ce s-ar putea întâmpla. Nu-mi suflă niciun spirit la ureche ce să spun sau să fac într-o împrejurare neaşteptată pentru alţii; o datorez reflexelor şi meditaţiilor mele. Lucrez mereu, la cină, la teatru, noaptea mă trezesc pentru a lucra... (către Roederer, 1809)
- Toţi m-au iubit şi m-au urât; fiecare m-a îmbrăţişat, m-a părăsit şi iar m-a îmbrăţişat; nu există francez a cărui inimă să nu fi bătut din pricina mea; m-au iubit cu toţii, dar nu în acelaşi timp, ci în perioade diferite. Am fost ca un soare care descrie o elipsă traversând ecuatorul. Pe măsură ce încălzeam clima fiecăruia, speranţele se trezeau, eram binecuvântat şi adorat; cum treceam mai departe, cum nu mai eram înţeles, îşi făceau apariţia sentimentele inverse. (către contele de Las Cases, Sf. Elena)
- Nu vreau să fiu regele unei jacquerii. Dacă există mijloace de guvernare constituţională, cu atât mai bine... Am vrut să stăpânesc lumea; şi pentru a-mi asigura această stăpânire aveam nevoie de o putere fără margini. S-ar putea ca o constituţie să fie preferabilă pentru a guverna numai Franţa... Am vrut să stăpânesc lumea şi cine nu ar fi vrut-o dacă ar fi fost în locul meu? (către Benjamin Constant, aprilie 1815)
- Dacă aş muri liniştit în patul meu şi aş avea timp să-mi fac testamentul, aş sfătui poporul francez să nu-mi dea un militar drept urmaş. (către Miot de Melito, în timpul Consulatului)
- Peste nici 20 de ani, când voi fi mort şi îngropat, veţi vedea o contrarevoluţie în Franţa. Este imposibil ca 29 de milioane de francezi să trăiască mulţumiţi sub jugul unor suverani impuşi de străini şi împotrivă cărora au luptat şi şi-au vărsat sângele timp de aproape 30 de ani. (către Gaspard Gourgaud, Sf. Elena)
- Mai bine să nu fi trăit, decât să nu laşi nimic în urma ta. (către Louis de Bourrienne)
Sursă de informare, revista Magazin istoric din lunile septembrie şi noiembrie 1969
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.