Sinceritate

Haideţi să vorbim puţin despre termenul din titlu acestei postări. Poate aţi observat în subtitlul blogului, maxima enunţată de către una dintre cele mai ilustre personalităţi ale culturii universale, numindu-l aici pe Johann Wolfgang von Goethe. "Pot făgădui că voi fi sincer, nu însă imparţial", în original,
"Aufrichtig zu sein kann Ich verschprechen, unparteiisch zu sein aber nicht", este un citat din lucrarea sa intitulată Maxime şi reflecţii.

Nu sunt simple vorbe aruncate-n vânt, care sună bine pentru ureche şi dau bine scrise pe hârtie (blog). Aprofundând semnificaţia cuvintelor părintelui lui Faust, vom înţelege ce a vrut acesta să transmită în cel mai pur spirit filosofic german, scurt şi la obiect, aproape axiomatic, anume că, nu putem judeca un fapt fără a lua poziţie faţă de acesta. Aici intervine subiectivismul şi deşi sinceri în ceea ce spunem nu întodeauna vom fi obiectivi. Ne vom spune opinia, raportată stric la noi, la adevărul pe care-l simţim în noi, nicidecum detaşându-ne şi privind de acolo înspre noi.

Afirmaţia lui Goethe este completată şi astfel întărită, de un român de-al nostru, Alexandru Vlahuţă, care referindu-se la aceeaşi noţiune în lucrarea sa Gânduri, spune: "Sinceritate, ce uşor întrebuinţăm noi vorba asta! Ca şi cum ar sta la voia noastră să fim sinceri. Vai, nu e nimic mai delicat pe lume, nimic mai volatil, ca duhul acesta sfânt al sincerităţii".

Aşadar, vă pot asigura că tot ceea ce aţi citit sau veţi citi, aici pe blog, este sincer, reflectând întocmai ceea ce gândesc despre subiectul pe care-l abordez la un moment dat, fără nicio cosmetizare şi de aceea foarte probabil, uneori, destul de des, părtinitor.

Concluzia mea, să folosim cu precauţie semantica absolută a cuvântului sinceritate, căci este un cuvânt încărcat de valori mult prea personale pentru ca uneori să nu cadă în păcatul subiectivismului, al relativului propriei opinii.