vineri, 22 martie 2013

O taxă controversată

Nu este cazul să vă alarmaţi, fiindcă nu este vorba despre o taxă românească şi nici nu aparţine timpului prezent. Este o filă din istoria datei de 22 martie, dată la care, în anul 1765 Parlamentul britanic aprobă o lege care prevedea impunerea unei taxe pentru hârtia folosită în tipografiile din coloniile britanice de peste ocean.


Contextul în care s-a adoptat legea cunoscută sub denumirea de Stamp Act, a fost generat de nevoia urgentă de fonduri resimţită de guvernul britanic la finele Războiului de Şapte Ani. Pentru a rezolva problema, s-a decis să se impună coloniştilor americani o taxă pentru întreţinerea trupelor Coroanei care-i apăra. Plata propriu-zisă urma să fie făcută prin aşa-numitul Stamp Act, prin care majoritatea actelor şi ziarelor din colonii urmau să fie tipărite numai pe hârtie produsă la Londra şi care purta un timbru fiscal.

Evident, noua taxă a fost primită cu un val de proteste de către coloniştii americani, cărora li se părea o măsură nedreaptă, chiar abuzivă. Astfel, noua taxă nu a putut fi colectată decât sporadic datorită refuzului coloniştilor de a folosi hârtia oficială. Totodată, această lege controversată, a reprezentat unul dintre motivele care au dus, un deceniu mai târziu, la declararea independenţei celor 13 colonii faţă de Marea Britanie şi la naşterea Statelor Unite ale Americii.

Interesant de observat din această scurtă istorisire, faptul că nişte prăpădiţi de colonişiti, în cvasitotalitatea lor, pleava imperiului, posedau suficientă conştiintă încât să protesteze cu vehemenţă în faţa inechităţii evidente la care erau supuşi de Coroana britanică. Sărind câteva sute de ani, este imposibil să nu ne gândim că noi am acceptat şi acceptăm în tăcere cu obedienţă, ca pe ceva implacabil, toate matrapazlâcurile guvernelor care s-au perindat de până acum la putere şi culmea, îi alegem în fruntea noastră pe unii şi aceeaşi. Desigur, a urma exemplul coloniştilor americani, iese din calcul din cel puţin trei motive: nu suntem colonie, nu ne desparte un ocean de propriul guvern şi nu avem o corabie încărcată cu 432 de lăzi cu ceai pe care să le aruncăm în mare, reeditând Boston tea party.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu