marți, 12 martie 2013

Arta lui Brâncuşi

Constantin Brancusi
Acum 99 de ani, (12 martie 1914), metropola americană New York, găzduia prima expoziţie personală a lui Constantin Brâncuşi, un geniu al sculpturii româneşti. Expoziţia a fost organizată de Alfred Stieglitz şi Edward Steichen la Photo Secession Gallery, fiind expuse opt opere de artă lucrate
în marmură, lemn şi bronz. Vizualizaţi parte din creaţia artistului AICI

Să vă spun acum, încerc pe scurt, ce anume m-a determinat să scriu despre acest subiect. Recent am purtat câteva discuţii online, (pe chatul oferit de generosul Google), cu persoane care n-au călcat vreodată prin România şi nici n-aş paria că ar găsi-o foarte repede pe hartă (una clasică, fiindcă pe google map poate şi un cimpanzeu), şi am fost destul de uimit să constat că ştiu detalii referitoare la viaţa şi opera marelui nostru artist. Cu destui ani în urmă, citind o carte cu tentă biografică, am remarcat că uneori marele artist n-a fost apreciat tocmai de conaţionalii săi, ba chiar nedreptăţit, aş spune, fiind considerat un exponent al burgheziei decadente, asta nu inainte de a fi lăsat să ia drumul Parisului (o parte a acestuia) pe jos, primind doar jumătate din onorariul ce i se cuvenea pentru bustul generalului Carol Davila. N-am idee dacă în prezent geniul lui Brâncuşi este mai cunoscut şi recunoscut în străinătate decât aici în ţară, tind să cred că totuşi ar fi posibil, asta dacă mă iau după faptul descoperit recent (într-una dintre convorbirile online), că francezii îl consideră de-al lor, drept e că primise cetăţenie franceză, dar totuşi, e întâi de toate român şi mai apoi francez. Dar până la urmă nu e singurul, Coandă este la fel, în ochii francezului obişnuit, dintr-acela cu care conversam eu pe chatul google.

E păcat să ne uităm tocmai noi valorile, (nu e vorba numai de Brâncuşi, Coandă, Cioran ş.a.) iar alţii să le înfieze cu mândrie deloc reţinută. Cam ăsta-i motivul pentru care am considerat că merită ca din când în când să ne reamintim că avem cu ce să ne mândrim în faţa occidentului care uneori prea ne priveşte de sus. Dar nu-i vina lor, mai degrabă a lebedelor care s-au lasat prinse de unii conaţionali.

8 comentarii:

  1. Nimeni nu-i profet in tara lui!
    Geniul lui Brancusi depaseste intelegera mea artistica dar asta nu stirbeste cu nimic respectulpe care i-l port.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici nu sunt vreun critic de arta, asemeni ţie, opera lui îmi pare suficient de abstractă încât s-o înţeleg prea mult, da' poate tocmai astă e motivul pentru care este apreciat Brâncuşi.
      Este o istorioară interesantă despre cum a ajuns "Păsărea măiastră" la New York, vameşii americani o confundaseră cu o bara metalică iar la acea vreme cică ar fi fost ilegal în SUA importul de fier... :))

      Ștergere
  2. mda...e pacat ca ne uitam valorile dar nu avem dreptul sa uitam ca Brancusi si Cioran nu au fost cetateni romani! Dupa retragerea cetateniei romane de catre statul roman Brancusi a ramas francez si Cioran,apatrid...Poate acum ar trebui sa dam cezarului ce se cuvine (cetatenia romana) si nu doar stima si mandria noastra...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa asa este, dar cine sa-si aduca aminte... aia indrituiti sa o faca, recte politrucii tarii, ma cam indoiesc ca vor face-o vreodata.

      Ștergere
  3. "Eu am voit să înalţ totul dincolo de pământ. Cocoşii mei cântă! Şi păsările mele zboară!"(Constantin Brancuşi)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un mare artist, un geniu pe care frncezii îl cunosc si apreciază mai mult decât conaţionalii săi... atât atunci cât şi acum. PArcă tot el refuzase oferta marelui Rodin, spunând celebra vorbă, conform căreia la umbra marilor stejari nimic nu poate creşte...

      Ștergere
  4. Da el...M-aş bucura dacă s-ar reuşi aducerea osemintelor sale în ţară...dar se cam tergiversează lucrurile...De n-ar rămâne în faza de ...intenţie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. NU ştiu cu ce-l mai ajută, dacă e să privim lucrurile din perspectiva respectului arătat unei valori a neamului, poate că da, şi era indicat să-l arătăm atunci când era în viaţă, măcar eram siguri că va afla si el.

      Ștergere