duminică, 3 martie 2013

A fi sau a nu fi... Schengen

În ultimele zile, cu cât se apropie data (7 martie) la care se va lua de către  Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne (CJAI) decizia referitoare la aderarea României la Schengen, presa (scrisă şi audio-vizuală) abundă de articole/emisiuni pe această temă. Hamletiana interogare este pe buzele tuturor, se fac referiri la avantajele aderării, unul dintre acestea, poate singurul palpabil pentru cetăţeanul de rând fiind eliminarea controalelor
la frontieră, implicit dispariţia cozilor la intrarea/ieşirea din ţară. De asemenea sunt remarcate şi unele îngrijorări sau dezavantaje ulterioare integrării Schengen, legate în special de presupusul aflux de imigranti ilegali, contrabandă, ba chiar import de criminalitate.

Toate acestea sunt deja ştiute, au fost deja teme de dezbatere pe parcursul a "n" emisiuni de profil, ori talk show-uri (auto)declarate de mare audienţă. Ceea ce este doar interesant de remarcat, (surprinzător câtuşi de puţin), sunt reacţiile actorilor (evident politici) parte a acestei epopei (asemeni trecutelor NATO şi UE), cu un oarece iz telenovelistic. Astfel, premierul Ponta ia în calcul şi varianta unei amânări pentru la toamna, solicitată de 1-2 state, specificând că în acest caz România va relua eforturile de integrare pentru octombrie. Nimic deosebit, numai că vine al său ministru de externe, Titus Corlăţean, care declară oţărât, că în eventualitatea (foarte plauzibilă de altfel) în care suntem amânaţi, România s-ar putea să nu mai fie interesată şi vom aştepta să ne invite ei. Sună foarte apropiat de scuza strugurilor acrii inventată de vulpea lui Esop. Personal, apreciez atitudinea, prea ne ploconim noi în faţa tuturor, dar pentru un om politic nu este o poziţie tocmai ideală, aceea de a te supăra ca văcaru’ pe sat, cu atât mai puţin de a-ţi contrazice şeful direct. Putea oare să lipsească intervenţia preşedintelui? Evident nu, mai ales că nu demult acesta a trimis o scrisoare atât premierului cât şi numărului 2 în stat, (în vitutea funcţiei de preşedinte al Senatului), Crin Antonescu, în ale cărei rânduri le dezvăluia celor doi care sunt paşii de urmat pentru a nu rata iarăşi marota Schengen. Aşadar, Băsescu se zburleşte la Corlăţean, cerându-i imperativ să renunţe la afirmaţia după care România nu va mai fi interesată de Schengen, dacă CJAI ne amână pentru la toamnă. În telenovela, Schengen sau meciul, Preşedinte vs. Guvern, se implică până şi fostul premier Boc, neaşteptată oarecum loialitatea sa faţă de omul, care pentru propria imagine, l-a mazilit fără să clipească. Ponta, şeful lui Corlăţean, intervine în războiul declaraţiilor dintre "Palate" (Cotroceni - Victoria), sărind în apărarea acestuia şi probabil acest ping-pong al orgoliilor, steril şi ineficient, va mai continua până cel puţin după decizia CJAI.

Din punctul meu de vedere, al "cetăţeanului Gogu" (ca să-l citez pe Niels Schnecker) îmi este total indiferentă aderarea sau nu la Schengen. În cazul în care suntem admişi, nu prea văd beneficii palpabile pentru mine, simplu cetătean (la fel ca în cazul NATO sau UE), dacă nu, la fel… Ba nu, o să mai subiecte de abordat, atunci când n-am altă idee mai brează, dar nu-mi fac griji, oricum politica nostră este izvor nesecat de inspiraţie, ori de câte ori ai nevoie de nişte rânduri de pus pe blog. Nu, nu spun că subictele de gen sunt uşurele, (pentru cazuri de avarie cerebrală), dimpotrivă, ar fi teme grele, dacă ai noştri vrednici guvernanţi nu le-ar trimite în derizoriu tratându-le în stil neaoş românesc, adică după ureche, lăutăreşte.

Aş prefera, în loc de balamucul (isteria) Schengen, ca România prin mediul social, economic şi politic să fie la nivelul unor ţari precum, Olanda sau Finlanda (care cică ne pun frână la CJAI), de ce nu Germania. Dar atunci, n-am mai sta cu mâna întinsă şi nici nu am fi acceptaţi precum în UE doar pentru că reprezentăm o piaţă de aproape 20 milioane de consumatori. De altfel, admiterea la Schengen (acum sau mai încolo) se va decide după aceleaşi criterii, fiind la marginea spaţiului vom degreva statele care acum duc greul stăvilirii valului de imigranţi ilegali şi traficului de contrabandă. Iar asta pe cheltuiala noastră, cam la fel cum procedăm în misiunile NATO.

Documentându-mă pentru cele scrise aici, am găsit şi citit un articol interesant pe blogul lui Dan Tănăsescu, care abordează tema Schengen prin ianuarie 2011, şi este încă de actualitate.

4 comentarii:

  1. Pe tine / mine, cetateanul Gogu ne afecteaza asa cum ne afecteaza si intrarea in UE. Daca nu eram in UE aveam si acum nevoie de pasaport pe cand acum putem circula aproape prin toata Europa cu buletinul.

    (cu intrarea in NATO sunt deacord cu tine)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Drept este ca putem circula doar cu buletinul..., dar oare câţi "cetăţeni Gogu", 15-20% chiar beneficiază de acest avantaj...restul mai rar, spre deloc, depăşesc nu graniţa judeţului, ci barem a localităţii de baştină. Probabil dor "tiriştii" ar fi profitat de pe urma admiterii, scapau de nenorocitele alea de cozi la vamă. Oricum, indiferent de ce ne-am dori noi, problema depinde şi de alţii, unii de o incompetenţă crasă (ăştia de ne "conduc" pe noi, care o fi pluralul la Gogu)
      Tocmai am văzut pe ştiri că şi Deutschland-ul ne pune pe aşteptare privitor la Schengen.

      Ștergere
  2. Asta da intrebare hamletiana ...
    Care-i plurarul de la Gogu ? :) :) :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aşa-i că-i halucinantă nu doar hamletiană... acu' după ce ne-a lămurit şi Friedrich cum stă treaba cu Schengen, e singura chestiune care mai trebuie elucidată... deci pluralul pentru vreo 18 mil. de nea Gogu... ;)

      Ștergere